Mitul iertării
Nu tu trebuie să ierți pentru a fi uman. Cel care ți-a greșit când te-a rănit sau înșelat ar trebuie să facă ceva pentru a fi iertat și pentru a-și restabili umanitatea. Și chiar dacă face orice ai nevoie pentru a-l ierta, poți decide să-l îndepărtezi din viața după ce l-ai iertat.
Să ierți nu presupune sa uiți, ci să poți merge mai departe chiar dacă uneori, când îți amintești ce s-a întâmplat, vei mai avea resentimente, însă acestea nu te vor ține blocat în trecut.
Expresiile de genul: ”Așa e el/ea.”; ”A trecut mult timp de atunci:”; ” Tu ai o problemă că nu poți uita.„; ”;
”Atât au putut ei.”; Trebuie să ierți pentru binele tău:” nu ajută.
Explicațiile psihologice legate de abuzurile suferite în copilărie nu scutesc pe nimeni de asumarea responsabilității pentru propriile fapte ca adulți. Cei mai mulți dintre noi am avut un trecut traumatic și poate că mulți dintre noi avem un prezent oribil, însă majoritatea oamenilor nu își duc viața rănindu-i pe ceilalți.
Majoritatea celor care comit fapte grave nu vor fi capabili să-și recunoască acțiunile distructive, cu atât mai puțin să își ceară iertare pentru ele sau să întrebe ce ar putea face pentru a repara răul făcut. Rușinea îi duce la negare și nimeni nu poate fi mai onest cu ceilalți decât este cu el însuși.
Puțini oameni regretă sincer și se simt responsabili pentru greșelile comise altora, deoarece se pun în pericolul de a se vedea pe sine într-o lumină insuportabilă.
Capacitatea de a se simți responsabil, de a simți remușcare și empatie și de a-și cere iertare, nu are legătură cu iubirea față de cel căruia i-ai greșit, ci cu iubirea și respectul față de sine, iar aceste trăsături de personalitate nu poate să ți le confere altcineva în afară de tine.
Concluzia: putem ierta atât cât iubim și putem iubi atât cât ne iubim.
N-ai nevoie să ierți pe cineva sau ceva care ți-a făcut rău pentru a te elibera de emoțiile negative și de suferință. Este suficient să fii rațional și să-ți conștientizezi și controlezi emoțiile.
Nu ești o persoană mai puțin iubitoare sau incompletă dacă decizi să nu ierți anumite lucruri și să scoți din viața ta anumite persoane.
Mai important decât orice: nu e treaba nimănui – nici a terapeutului, nici a mamei sau a celui mai bun prieten, nici a dascălului sau a vreunui guru – să-i spună cuiva că trebuie să ierte sau nu.
Iertarea este o decizie personală și conștientă.
Mai important decât a ierta este curajul de a cere iertare.
Cu gânduri bune,
Ana Dobre – Om și Psiholog