Terapeutul Meu Blog

Răspunsuri la întrebările tale

Te-ai nascut sa fii fericit,

Nu sa fii mai bun decat ceilait. Fiinta umana se naste cu dorinta fireasca de a face doar ce vrea si a obtine maximum de beneficii cu minimum de efort. Si totusi, cineva „ne defecteaza” sau…ne dreseaza? Dar nu despre asta vreau sa scriu aici. Hai sa cautam explicatii care sa ne ajute sa gasim solutii, nu sa cautam scuze sau vinovati, asa…din obisnuinta!

Vreau sa scriu despre cum teoriile nu se potrivesc vietii, in general, si oamenilor, in particular. Despre cat de „defecti” ni se pare ca suntem atunci cand ne trec tot felul de ganduri prin cap si, de teama de a nu fi judecati, respinsi sau etichetati drept „nebuni”, nu vorbim cu nimeni despre asta si astfel nu ne dam sansa de a afla ca toti avem ganduri „nebunesti”, inclusiv „specialistii’.

Nu ai cum sa nu simti frica, ingrijorare, tristete sau furie, atata timp cat mai traiesti. Nu ai cum sa nu ai ganduri negative, atata timp cat nu traiesti intr-un glob de cristal si porti in creier tot ce au trait si simtit stramosii tai cu 500 de mii de ani in urma. Si ce altceva decat capacitatea de a anticipa pericolele, nascuta din dorinta fireasca de supravietuire, ne-a ajutat sa nu disparem ca specie? Asa ca:” Relaxeaza-te, nimic nu este sub control!”, cel mult ai putea sa iti controlezi gandurile – emotiile – comportamentul, insa asta numai daca ai facut terapie cognitiv coportamentala cu un profesionist. 🙂

Dar despre ce voiam sa scriu?

Cui nu i s-a spus niciodata ce este „lenes” sau sa nu mai amane ce are de fauct?Cine nu a citit macar un articol despre „procrastinare” si apoi a facut „pe desteptul” repetand acest neologism in grupul de prieteni? Cine nu s-a gandit macar o data seara, inainte de a adormi, ca a amanat prea mult ceva sau nu s-a trezit macar odata noaptea sau dimineata devreme cu palpitatii la gandul ca mai are atatea de facut si ce bine ar fi fost daca nu amana atat!? Daca nu ati trait niciuna din situatiile de mai sus,va rugam sa va intorceti pe planeta voastra!

Va dau o veste buna: neurostiintele, adica toate acele stiinte care se ocupa cu studiul creierului si al modului cum functioneaza conexiunile neuronilor nostri, au gasit o explicaite care face amanarea aproape o virtute numita(sa nu zic etichetata) tergiversare strategica. Si asta inseamna ca, in timp ce amanati realizarea unei sarcini ce presupune rezolvarea unei probleme, luarea unei decizii, creierul vostru lucreazachiar daca nu contrientizati asta si este posibil ca solutia gasita sa fie cea mai potrivita.

Si acesta este doar un exemplu despre cum, dand lucrurilor si intamplarilor si fenomenelor un sens, riscam sa pierdem esenta vietii – momentul prezent. Si ne-am nascut sa fim fericiti, nu judecati si gasiti vinovati ca alegem sa facem mai degraba ce ne place.

Cu drag,

TerapeutulMeu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *